Miercuri Ianuarie 07th 2009, 15:22
Înscris în: Personal
Înscris în: Personal
3 comentarii
Acum am prins şi eu o clipă liberă să scriu despre serbarea de Moş Crăciun a puiului meu:
Întai şi întai costumul.
Am plecat în oraş cu un singur cuvant în minte: ALB ! Aveam deja cămaşa albă şi ar mai fi trebuit o pereche de pantaloni albi şi vreo juma’ de metru de material alb lucios pentru o vesta decorativă.
- Aveţi pantaloni albi pentru copii de 3 ani?
- Nu. / – Nu am primit. / – S-au terminat. / – Nu.
În disperare de cauză mă hotărăsc brusc să-mi înfăşor copilul în saten alb. Intru în raionul cu materiale şi cumpăr doi metri. Să-mi ajungă.
La raionul următor găsesc pantaloni albi. De ce nu mă mir? (de reţinut comentariul vanzătoarei: "astăzi numai pantaloni dintr-ăştia am vandut!")
Revin la proiectul iniţial si următoarele 3 nopţi mi le petrec pe post de croitor.
Copilul refuză orice probă. Aleargă prin casă – eu, cu costumul, după el.
Cu chiu cu vai îi fac o probă – copilul trantit pe mochetă dă din maini şi din picioare. Norocul meu că am cusut zdravăn costumul la maşină. Mi se pare ca îi vine. Îi mai scurtez pantalonii, dar nu foarte mult fiindca vreau să-i acopere cat de cat pantofii (ulterior se va dovedi o greşeală – dar să nu anticipez).
Ideea e următoarea: ţinuta de bază cămaşa + pantaloni albi, peste care i se dă înainte de serbare vestuţa decorativă, pălăria şi eşarfa.
Iată ce-am creat:
Din păcate nu am luat în calcul faptul că nu voi putea da ochii cu el înainte de serbare şi nu îl voi îmbrăca eu…. (greşeala nr. 2)
(VA URMA)
